Just another rust bucket from 68'

Totul a început cu mașina pe care un prieten a cumpărat-o pentru recondiționare, dar a lăsat-o câțiva ani uitată într-o șură (putem spune ca a fost barn find).
Știam de existența mașinii, dar mereu prețul era prea mare pentru a mă arunca la un proiect de genul. Anii au trecut iar prețul devenea din ce în ce mai mic, până la un moment dat am propus în schimb în care eu ieșeam clar pe plus (voiam să ofer o ceapă lx50 cu probleme la schimb pe această mașină).
În prima fază, proprietarul mașinii a zis ca e o gluma bună și a râs, dar câteva săptămâni mai târziu m-a căutat el pentru a face tranzacția. Tot ce pot să spun despre acel scuter e faptul ca era blestemat. A stat luni bune în service, a mâncat o grămadă de bani și mi-a făcut o grămadă de nervi. Am pornit cu el funcțional de acasă, dar nu a rezistat drumului de 2km până acasă la prietenul care avea să îmi aducă mașina. L-am sunat, i-am spus ca s-a stricat pe drum și dacă nu mai vrea să facem schimbul e ok, iar el a spus "sunt deja cu broasca pe platformă, lasă scuterul în șanț ca nu îl fură nimeni și te culeg de pe drum".
Așa am ajuns acasă cu încă o "rabla". Mașina am dus-o acasă la părinții mei unde am garaj, iar aceștia și-au pus mâinile în cap, pentru ca nu e prima tablă pe care o aduc pentru a o resuscita în capul lor. Ei se așteaptă ca atunci când spun "am o surpriza" să fie vorba de vreun nepot, nu de încă o mașină.
Revenind, am dat mașina jos de pe platformă, nici măcar podea nu avea, dar era o scândură pusă oblic ca să nu cazi prin ea. Planul inițial era simplu, să sudez o tablă la podea, să fac frânele și să mă bucur de mașină. După ce am început să analizez mai bine situația, am realizat ca doar o tablă nu ajunge, așa ca am început să cumpăr piese (podele, praguri, aripi spate originale, garnituri, elemente reparație...)
După lungi discuții cu un tinichigiu, planul era făcut. În data de 17 decembrie după ce termin cu sesiunea, duc mașina la tinichigiu, el îmi schimbă praguri și podele iar eu mă ocup de partea mecanică. Dar fiind în România, el a tot început să mă amâne, iar eu am tot început să meșteresc singur, până când el avea de gând să îmi zică "gata, sunt liber acum pot prelua lucrarea", dar acest lucru nu s-a întâmplat.
Având experiențe neplăcute cu fiscalul la alte mașini, voiam să fac itp-ul cât mai repede astfel încât să pot să fac actele înainte de a pleca din țară (am aplicat pentru o bursă Erasmus și urma să plec 6 luni).
Astfel, în fiecare zi când aveam programul mai lejer la facultate, după ce terminam fugeam la garaj să lucrez, mai sudam, mai tăiam, mai căutam o piesă, o comandam, mai mergeam la Arad să mai iau câte un element de caroserie... a fost o perioadă foarte haotică cu mult stres, multă sudoare și sudură în care au curs wd40, spray de frâna, dar și lacrimi și sânge. Toate pentru un singur scop, să fac actele înainte de a pleca.
Am ajuns de la un proiect ușor de genul "sudez aici o tablă și fac o cârpeala" să ajung să schimb la mașină toate elementele afectate de rugină, și aproape toate elementele ce țin de mecanica, precum și orice furtun, conducta și consumabil la mașină.
Perioada mea de plecare se apropia, iar încă o sesiune de examene bătea la ușă. Fiind presat de timp, am cerut ajutorul unui prieten mecanic pentru a pune la punct mașina pt Itp (trebuiau reglate frânele și verificate luminile...). În timp ce mergeam cu mașina spre service-ul lui (perfect legal pe drumuri forestiere și noaptea ca să nu mă vadă poliția) cablul de ambreiaj a decis să piardă piuliță care îl ținea, așa ca mașina a devenit brusc automată. Pe lângă asta, motorul a decis și sa moara fix în spatele unui cimitir la 22 noaptea (destul de funny dacă mă gândesc acum, și-a găsit locul).
Cu toate astea, mașina a pornit în viteză împinsă la vale, și cumva am ajuns și la mecanic.
După toată munca, toți banii investiți, mașina a picat itp-ul deoarece carburatorul nu era reglat foarte bine și mașina stătea prea turată, și nu puteau măsura noxele (la o mașină NON-EURO din 68...), iar pe lângă asta sistemul de evacuare avea mici scăpări.
Cum studentul fără restanță e ca ușa fără clanță, ne-am întors acasă cu platformă și am început să ne pregătim pentru revenire (eu în 2 zile aveam avionul).
Am remediat problemele cat de bine am putut, și am sunat din nou platforma sa mai încercăm o data.
De data aceasta, am fost admis, iar mașina care nu a mai circulat de 23 de ani avea să vadă din nou asfaltul. Ultimul lucru pe care l-am făcut înainte să plec din țară a fost să fac procura pe tatăl meu, pentru a putea scoate numerele de înmatriculare.
Nu am plâns eu des în viața asta, dar în momentul în care am văzut poza cu numerele aș minți dacă aș spune ca nu mi-a dat o lacrimă.
Este o mașină perfectă ?
Nu.
Este perfect funcțională ?
Încă nu.
Valorează mult ?
Cel mai probabil nu.
Dar valoarea ei nu comstă în cat obțin dacă o pun pe olx, valoarea ei constă în povestea ei, în toate întâmplările prin care am trecut ca să o fac funcțională, în prietenii pe care mi i-am făcut prin intermediul ei (pasionați și colecționari, distribuitori piese, mecanici, băiatul cu platforma, etc).
Simplul fapt ca eu cu mâinile mele am reușit să o readuc la viață o face cea mai valoroasă.

Și acum despre mine:
Nu am nici o instruire profesională in domeniul auto, tot ce am învățat am învățat singur, iar facultatea pe care o urmez nu are nici o legătură cu mașinile. Sunt student la Medicină Dentară anul 5, iar momentan sunt plecat cu o bursa Erasmus în Antalya.
Sper să vă placă povestea mea, mulțumesc pentru atenție.

Prima dată când m-am urcat în mașină, nici nu știam ce mă așteaptă...

După verificat scânteie, cu o seringă cu benzină am reușit să o pornesc.

Sunt convins ca găinile încă plâng pentru ca le-am luat cotețul.

Reparații peste reparații, unele cu element altele făcute din mâna.