Nimic nu se pierde - totul se restaurează

Mă numesc Zoltán Boda, sunt din Jibou, jud. Sălaj.
În timpul liber sunt profesor de matematică, iar profesia de bază este : restaurator și diy-enthusiast.
Recent am avut norocul de a regăsii motoreta bunicului meu (poza alb-negru), vândută acum aproximativ 40 de ani. Un Zündapp C50 Super fabricat în 1968. Din păcate, în momentul revederii, motoreta nu arăta foarte bine, era într-o stare avansată de dezansamblare, plină de rugină și mizerie.
Dar....cu mult entuziasm și cu ajutorul unor cantități mari (pe bune) de două substanțe : elbow-grease și WD-40, piesele ruginite și pline de mizerie s-au transformat din nou în moped.
Unde am folosit WD-40?.... Nici nu știu unde NU AM FOLOSIT! Slăbirea șuruburilor ruginite și înțepenite, degresarea pieselor, curățirea amestecului de ulei și praf de peste 40 de ani, lubrifierea pieselor la montaj, etc...cred că nu există piesă pe această motoretă care să nu fi intrat în contact cu WD-40.

Totul a început cu sortarea, evaluarea și curățirea preliminară a pieselor, căutarea documentației pe Internet și identificarea eventualelor piese lipsă.

unelte folosite : mașina de spălat cu presiune, perie (de sârmă, alamă si normală), catalogul pieselor

Plin de entuziasm, am început ansamblarea, Cîteva piese mari : cadrul principal, furca față, aripi plus două roți și... hopa....mormanul de fiare are aspect de moped!

unelte folosite : - șurubelnițe și chei tubulare
- folie staniol îmbibat în Coca-Cola pentru lustruirea jantelor (chiar funcționează!!!)
- pasta și burete de polish (pentru când te saturi de experimente cu Coca-Cola)

Mda. aici a fost un pic tricky! partea cromată a exteriorului a primit un tratament cu polish. Interiorul însă era destul de ruginit. Cum variantele de seal-ing cu rășini epoxidice sunt destul de costisitoare (și proiectul încă nici nu era sigur că va fi finalizat) am ales varianta de bucătărie : umplut cu oțet, lăsat la macerat o săptămână, golit pe jumătate, umplut cu un pumn de cuie, dansat samba timp de o oră (aka: agitat în stânga-dreapta sus-jos) și reluat procesul de 3 ori.

Ei bine, aici și-a arătat WD-40 puterea magică! interiorul telescoapelor era plin cu amestec de vazelină veche de zeci de ani și praf nobil de pe strazile Sălajului de acum 50 de ani (eco-bio, fără microplasticele omniprezente din zilele noastre). Spray WD-40 și prosoape de hârtie în cantități industriale.

materiale folosite : WD-40 , prospape de hârtie, perie de sârma din alamă (pentru a nu deteriora elementele de aluminiu)

Să vedeți ce bună e hârtia îmbibată cu WD-40 la aprins focul (totul se reciclează)

În momentul acesta trecuseră aproximativ două luni de când am început toată povestea asta cu restauratul. Minisubsolul de sub terasa casei s-a transformat în atelierul meu improvizat, excelent pe timp de iarna. (povestea mea are loc în perioada septembrie 2025 - aprilie 2026)

A se observa recipientul colorat albastru-galben din planul îndepărtat al pozelor

În afară de ceea ce urmează la pasul 8, a fost piesa care mi-a dat fiori. Știm cât de important este amestecul aer-combustibil pentru un motor cuardere internă. Chiar am avut emoții când l-am desfacut prima dată, evident frica de necunoscut dar s-a dovedit a fi mai simplu decăt m-am așteptat. Puțină documentare pe Internet și piesele au ajuns la locul lor, evident curățate cu...
nu vă spun cu ce pentru că o să folosiți și voi !

Cam prin februarie totul era la locul lui. La prima pornire eram atât de emoționat că am uitat să pun ulei în cutia de viteze ! Chiar așa s-a întâmplat! Motorul a pornit la a doua pedală, noroc că mi-am dat seama de lipsa uleiului și l-am oprit. Noroc și cu faptul că mai era ceva ulei rezidual în motor și nu s-a întâmplat nimic grav.
Am pus ulei și am făcut testul propriu zis. ȘI MERGEA! Nu vă dați seama de bucuria pe care am simțit-o: eu, un profesor de mate care nu are experiență în mecanica motoarelor cu ardere internă am reușit să readuc la viață un moped din 1968 care era total dezansamblat și care a fost al bunicului mei. YESSS!
Yes! Yes! Dar nu chiar Yesss! pentru că funcționa dar scotea fum de știa și al cincilea vecin că am pornit-o.
problema putea fi de la două locuri : eșapament plin de depuneri de carbon sau mai grav , simeringurile din motor au înbătrânit și intră ulei în carter.

Ei bine, când am achiziționat piesele mopedului motorul era nedesfăcut. Defapt acesta a fost ceea ce mi-a dat curajul să mă apuc de toată treaba aceasta. Iar acum trebuia să desfac și piesa cea mai importantă. La cine să apelez să recondiționeze un motor 2T? Noroc că știu un prof de mate care se bagă la orice! Am desfăcut tot motorul, am curățat toate piesele, am schimbat fiecare rulment și fiecare simering. Măsurat tot cu micrometru, șubler, șaibe de oțel de 0,1 mm... tot tacâmul!

unelte folosite : șurubelnițe, șubler de adâncime, calculator de buzunar (varianta digitală de pe telefon) și evident WD.

pentru curățirea interiorului eșapamentului am încercat mai multe metode :
degresant de motoare, degresant de BBQ, sodă caustică, perie de sărmă. Toate au funcționat doar parțial rezultatele fiind nesemnificative. A rămas soluția finală de care mă feream : ardere depunerilor de carbon.
Am folosit un pistol cu aer cald. l-am lăsat până ce țeava a început să se decoloreze (de asta îmi era teamă).
rezultat final : vedem la pasul final .

unelte folosite : recipient de plastic pentru soda caustică, perie sârmă rotativă, pistol cu aer cald

Cadru complet ansamblat, suspensii recondiționate, motor complet refăcut, toate cablurile electrice schimbate, becuri noi.

Pornește la prima pedală .... proprietar mândru !
Acum la modul serios : nu este perfect, se mai turează singură și pornește un pic greu de pe loc. Dar merge, schimbă vitezele fin și are putere odată ce a plecat de pe loc.
Sunt mulțumit că am reușit să o fac să meargă din nou. Sunt mulțumit că am învățat multe prin acest proiect. Sunt mulțumit când îl văd pe tata cum se uită la moped cu nostalgie.

Bunicul meu l-a avut în proprietate circa 10 ani.
L-a vândut și a ajuns în halul în care se vede la pasul 1.
Tata l-a folosit în tinerețe.
Eu l-am reconstruit.
Fiul meu (13 ani) învață să meargă cu el (video).

Am scris în titlu (aproape) gata pentru că este completă și în stare de folosire, dar cum se vede și în poză șaua necesită retapițare. Partea aceasta urmează să fie făcută de un tapițer local. totodaă sunt nehotărât în ceea ce privește revopsirea.

Oarecum legat de poveste a mea este și recondiționarea unei căști. Partea interioară din polistiren era acoperit cu adeziv pe alocuri uscat oe alocuri încâ lipicios și plin de mizerie. Am încercat substanțe de dezlipit autocolante dar atacau polistirenul, am încercat mecanic dar și așa se deteriora suprafața netedă a polistirenului. A rămas în așteptare cam două săptămâni când (deja știam de Repair Challange) mi-am zis să încerc WD-40. Recunosc că nu mă așteptam să funcționeze. Mirare ! A funcționat! Credeți-mă, pata aia maro era foarte încăpățânată! Adeziv vechi lipicios. S-a curățat foarte bine.
Concluzia : dacă nu ar există WD-40 ar trebui inventat!

MULȚUMESC!
Restaurări fericite!