Asistent electric pentru scaunul rulant

Cand ati lansat provocarea „Repara, nu inlocui!”, am stiut ca trebuie sa particip. Nu am reparat doar un obiect, ci mi-am „reconditionat” mobilitatea zilnica. Folosind o roata electrica de la o trotineta defecta, o baterie, un controller si o cutie plina cu fiare vechi si resturi de pe la magazinul de bricolaj, am construit un sistem electric atasabil (tip a 5-a roata) pentru scaunul meu rulant manual. Principiul este simplu: accelerez dintr-un inel montat pe deget, iar roata ma impinge in functie de cat de tare apas.

Iata cum am dat o noua viata acestor piese uzate, transformandu-le in „motorul” meu de zi cu zi.

Cea mai mare provocare a fost adaptarea si montarea rotii pe scaun folosind doar resturi de metal. Trebuia sa gasesc unghiul ideal: sa ma impinga eficient, dar sa imi permita in acelasi timp sa controlez scaunul, sa virez, sa ma ridic pe doua roti si sa cobor sau sa urc borduri exact ca inainte.
Dupa multe teste, am reusit sa asamblez un sistem cu eliberare rapida (quick release) pentru a-l putea monta si demonta usor. Pentru siguranta, am fabricat un limitator mecanic, astfel incat, atunci cand ma ridic pe doua roti, roata electrica sa se miste liber sus-jos doar atat cat este necesar, fara sa imi dezechilibreze scaunul.
Ajutorul WD-40: Fiind vorba de piese reciclate si fiare vechi, in aceasta prima etapa am folosit spray-ul clasic WD-40 pentru a curata rugina si vaselina intarita de pe componente, pregatindu-le pentru o noua viata.

Urmatorul obstacol a fost bateria. Initial, m-am gandit sa o tin intr-un ghiozdan, dar asta facea sistemul greoi la montare si riscam sa rup firele. Trebuia sa o integrez pe partea fixa a cadrului nou creat – un lucru extrem de dificil, deoarece bateria de trotineta este voluminoasa, iar scaunul meu este foarte ingust.
Dupa mai multe variante testate, am gasit pozitia perfecta: montata in partea din fata. Aceasta actioneaza ca o contragreutate excelenta, impiedicand scaunul sa se ridice pe spate la accelerari mai bruste. Tot in aceasta etapa am prelungit firele si am modificat acceleratia pentru a o putea purta pe deget, sub forma de inel. La finalul acestei etape, am iesit la primul test in parc cu familia – un real succes!
Ajutorul WD-40: Cand a trebuit sa dau gauri in metal pentru prinderea bateriei, am folosit WD-40 pe post de lubrifiant pentru burghiu. De asemenea, roata veche de trotineta incepuse sa scartaie, problema pe care am rezolvat-o instant cu o pulverizare direct la ax.

Un sistem bun trebuie sa fie si sigur, si estetic. Am demontat totul si am inlocuit piulitele clasice cu piulite cu frana, am adaugat saibe si solutie de blocare a filetelor, pentru ca vibratiile sa nu dezasambleze cadrul. Mai mult, i-am adaugat in fata niste roti industriale mici – un fel de „cric” pe roti – ca sa nu tarasc dispozitivul pe jos atunci cand il mut de colo-colo demontat.
Pentru vopsire, am improvizat pe un santier de langa bloc: am pus o teava pe post de balanta la baza unui stalp, cu bateria intr-o parte si cadrul in cealalta, si le-am vopsit (cadrul gri inchis, bateria verde). Apoi, am asamblat varianta finala.
Ajutorul WD-40: Inainte de a conecta totul la loc, am folosit WD-40 Contact Cleaner pe toate mufele si conexiunile electrice, pentru a ma asigura ca nu voi avea intreruperi de semnal.